Emil Popa.

Iubesc poeţii,fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic.Poezia lor nu duce nicăieri.Atâta inutilitate în armonie!Este un mare blestem a-i înţelege.Înveţi prin ei că nu mai ai ce pierde.

Iarta-ma poete.Iarta-ma ca m-am indragostit nebuneste de poeziile tale.Cand te-am cunoscut radeam de barba ta mare,alba si de ochelarii tai mari,patratosi .Pe atunci te numeam"Batranul fotograf".Stiam doar ca pozele cu mine de cand eram mica,au fost facute de tine.
Te vedeam trecand cu un rucsac de "orange"in spate si cu tigara care te-a omorat in mana.Salutai smechereste cu"ok" si dadeai din cap in semn de "asta e".
Stiai c-ai sa mori,nu?Dar un lucru stiai sigur.Poetul din tine n-o sa moara niciodata.Mi-as fi dorit sa te apreciez mai mult,dar acum nu-ti pot citi decat poeziile si mai aud povesti nemuritoare cum ca l-ai cunoscut pe Nichita Stanescu.Stiam ca ai multi cactusi acasa,un aparat foto vechi,mare care dormiteaza acum pe peretele meu si niste blugi rupti.
Te admir pentru ce-ai fost si pentru ce sunt poeziile tale acum,in prezent.Poezii despre cum voi,barbatii iubiti femiile.Tu nu-ti doreai decat sa nu ti se strice chitara,masina de scris si sa mai ai bani de tigari.Ei,eu insa m-am indragostit de poeziile tale prafuite si sarace.
Ai fost doar "omul ciudat pe care nu te-a apreciat nimeni".Ai murit in nestiinta ,dar de acum vei fi stiut.
Tu esti ceea ce vrei.

Café au lait.

Dimineata.O dimineata in care ploua fin,greoi si aristic.O dimineata obisnuita dealtfel in ultimile zile.O dimineata in care am ramas fara cereale,o dimineata in care mi-au ascuns cafeaua cu lapte si o dimineata in care alerg spre telefon sa vad apelul tau din noapte care nu exista.

Oh,cat imi vreau cafeaua cu lapte!

Stii?Vreau sa-mi torn o cana de cafea si sa-mi adun tristetea in ea.Vreau sa o vars pe mine.

M-am saturat de aceleasi dimineti de cacat,de aceleasi balti privite de pe balcon si de aceleasi ganduri si sperante prostesti.

Vreau sa nu mai imi doresc sa vand limonada,sa ma rujez legata la ochi si si fac balonase de sapun.

Imi doresc sa ma tii in brate,sa alergam in jurul unui copac dupa ploaie si sa bem cafeaua cu lapte impreuna.Nu-mi doresc acum sa fim amandoi pe un "Titanic" si tu sa ma tii,iar dupa sa inghetam amandoi in apa tremurand.Nu ti-am cerut asta.Vreau doar sa ma joc in parul tau,sa te privesc 2 ore fara sa clipesc si sa ne facem inele din iarba.

Nu mai vreau sa-l visez pe tipul cu ochelari si par prins in coada.Vreau sa te vad pe tine cum stai pe fotoliul din sufragerie,picior peste picior cu un trabuc in mana si cu o mustata desenata cu creionul dermatograf recitand din Shakespeare.Vreau sa facem ceva diferit.

M-am saturat de chitaristii de pe strada si de cersetorii poeti din gara.

Te rog,cand ai timp sa ne plimbam intr-un parc cu flori.Ma gasesti acasa.Multumesc!

Epilogul amintirilor

Dragului meu...

Un gand stingher si-o poza veche

Mi-aduc aminte de trecut;

Un suflet fara de pereche

Si-un cuget fara de-nceput...

A fost o piesa prost jucata

Printre amintirile fumate,

In haosul de altadata-

Doi spectatori pierduti in noapte...

Un anotimp sinucigas

Imi da tarcoale si ma-mbie;

In urma tragicilor pasi

o soapt-amara-aconie.

Cand am reusit si eu sa deschid ochii,nu l-am vazut decat pe el care canta la pian intr-o camera imensa si intunecata.Eu ma aflam pe un fel de canapea,cu mana dreapta pe jos.Nu a observat ca m-am trezit.

Canta atat de bine!Isi misca usor capul dupa mainile lui fragile care dansau pe clape.

Buzele-i erau rosii,foarte rosii,pielea alba si lacrimi in ochi.

O lumina mica,alba mai intra din cand in cand prin perdelele de matase.El nu se mai oprea din cantat,iar eu nu ma plictiseam sa-l admir.Imaginile de ieri,imi treceau prin cap ca un film fotografic.

Avea o camasa rosie in carouri, incheiata stramb si blugii negri suflecati.Punea atat suflet!

Deodata se incurca,izbeste mana de pian si incepe din nou si din nou pana ce o data-i iese perfect,dar la sfarsit imi aude lacrima cazand pe gresie.

Se uita la mine,ofteaza,iar se uita.Nimeni nu are curajul sa spuna nimic.

Se ridica de pe scaun,merge incet si camera mare ma face sa cred ca nu ajunge niciodata la mine.

Se apropie,eu incep sa tremur si locul ala imens parca se invartea cu mine.Ma ia usor de mana si incepe sa se joace cu decetul in podul palmei mele.

Isi da parul dupa urechi si ma saruta.

"Acum suntem numai noi doi si..si intunericul".

Cand ma atinse,prin perdelele de matase intra o luminita mica,care se opri in ochii lui.Intre noi se puse un zid mare,transparent.

El stia ce se intampla,nu spunea nimic si dadea din cap in semn de"Asta e!".

De atunci,am stiut ca esti mult prea departe ca sa te mai ajung.

Arestata.

O fata in varsta de 14 ani a fost arestata ieri in jurul orelor 14 pentru trafic de fericire in comuna Zemes.S-au gasit peste 4 tone de fericire ascunse in cel mai mare recipient al inimii ei.

Cantitatea maxima de aceasta substanta toxica,"fericire" a fost transportata de catre cei de la "Substante chimice periculoase" la laboratorul de teste,apoi fiind dusa la centrul de colectare a deseurilor.

Ea sustine ca avea nevoie de aceasta substanta si ca nu mai putea rezista.Au fost nevoie de 4 masini mari pentru transportarea celor 4 tone de fericire ce au fost tinute timp de 1 saptamana in inima ei.

Acum ea se afla la Sectia de politie Tristete.Politistii sustin ca arestarea va fi intre 10-20 de ani.Din pacate nu am reusit sa intram in legatura directa cu inculpata,dar din surse precise ma aflat ca deja si-a facut bagajele pentru anii de puscarie.

"Sper sa ma simt bine.Mi-am luat carioci ca sa desenez si ziare"

Cu si despre iubire.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Te iubesc.

Who I Am?

Astazi am descoperit cine sunt,dar totusi nu stiu cine sunt.Am pitrocit situatia vietii mele si am descoperit ca sunt"nimic".Viata mea imi reflecta aberatii,este falsa,vaga si monotona.Eu sunt ceva ce nu voi putea ajunge niciodata sa fiu.Sunt in imaginatia mea,sunt propria mea prostie.Imi doresc sa fiu o carte de povesti deschisa si o banca rupta care sta sa cada.Imi doresc sa fiu si un ambalaj de ciocolata,numai eu sa nu fiu.Ma simt groaznic,vinovata si pierduta de tot ce inseamna "fire".Sunt cea care nu pleaca la mare in vacanta asta,sunt cea care doarme pana moare si sunt cea care vrea sa te vada.Vreau sa fiu ca inainte,vreau sa simt ceva.Imi placea cand vorbeam,cand eram eu.Acum doar te caut in privirile oricui si in orice ceas de pe perete.M-am saturat de asta.Vreau si eu sa pot face ce faci tu.

Vreau sa te iubesc,sa nu te iubesc.

Voi cine sunteti?

Si sa va povestesc cum a fost in Vama...

"Hey ya..hey ya..."batea Outkast din boxele Stufului.Nisipul se ridica in sus in ritmul pasilor Grupuri-grupuri,unii dansau,altii stateau sprijiniti de barca esuata in mijlocul plajei,altii dormeau langa sticlele de 2litri de Skol infipte langa Stalp.
O noapte tipica de Vama.
Cupidon statea pe una dintre bancile scalciate si privea cu aer absent in timp ce-si golea paharul.Nu stiu exact ce bea,probabil o combinatie de energizant cu ceva,il capatase de la un cuplu care plecase spre corturi.Ca de obicei,in aceste locuri renuntase la aripile care i-ar fi tinut de cald si potase pentru un tricou simplu rosu si un blug negru.
"Carbon,carbon..."le ziceau cei de la RHCP.Se ridica de la masa multumit ca inca avea o stabilitate de invidiat la acea ora din noapte.Da chiar,oare cat bause sau ce?Blabla,incepu sa mearga inspre mijlocul desfasurarii de forte.Cu fiecare pas facut intra in ritmul melodiei.
"Smack my bitch up...sail away sail away...",in mijlocul unei sarituri de pe un picior pe altul intinse o mana spre un tip ce se zbenguia pe aceeasi lungime de undacu el,dar dotat cu o sticla de vin pe jumatate goala.Acesta -i intinse recipientul care se dovedi pe jumatate plin cand bau din el.I-l inapoie cu o multumire din cap.Apoi cu o miscare rapida,imposibil de vazut pentru oricare dintre muritori.isi incorda arcul si slobozi din el trei sageti.La intamplare.
"Baga sunetul mai tare daca vrei sa te combini...!"
urlau Vita de vie.Bleah,asta nu-i placea,ii amintea de slujba si ca la unul din pogo se trezise zilele trecute cu un cot in ficat care-i taiase rasuflarea vre-o 20 de minute.Poate ca fusese un "client" nemultumit,zambi el in gand in tipm ce se aseaza pe nisip langa Stalp.Aici fu salutat de grupul vesel in care se plimba,de la unii la altii,o sticla de votca.
Intra in circuit neuitand sa mai arunce din cand in cand,muzica si noapte,Nu-i pasa unde loveau.
"Aprendimos a quererte/Dezde a ha historica altura...".Mai ca intepeni,Fuck,Che Guevara,asta se poate dansa in doi!,se ridica grabit si trecu la tintit.Votca il in calzise umpic,asa ca munca-i parea mai vesela decat de obicei,in plus putea face figuri,cu o singura sageata putea rezolva,daca-i prindea bine,cate doi deodata.Rase xand isi dadu seama ca gresise tinta si probabil un cuplu se va sparge in curand.
"Start wearing purple...",e,asa mai da!"Start wearing purple for me now!"...striga cat il tineau corzile vocale in timp ce se prinsese in ditamai hora.
Mai trage o data aer in piept si incepe din nou sa urle:
"Am pantalonii rupti in cur si-n cot ma doare,
Caci sunt haihui sub steaua mea in noapte,
Cantand la focul de pe plaja pan' soarele rasare,
indiferent ca inama-in aici sau bate-nalta parte.
Sunt soimul liber ce zboara-n cerurile mele
Cu aripile plutind cald,pe grifuri de chitara."
mai clipeste o data din gene si se prabuseste la pamant,iar sticla se sparge in mii de cioburi.Muzica se opreste si toti se uita tinta spre el.
E mort de beat!

Heroine.

E noapte.Mai sunt 5 minute si se face ora4.Tu ai deschis fereastra,ai scos capul pe geam si ti-ai aprins o tigara.Eu stau pe pat cu cartea in mana,privind cutele de pe tricoul tau negru.
el:nu,pur si simplu nu mai are rost.adica,spune si tu..de cateva ore n-am schimbat o vorba.da,stiu..sunt un prost si stiu ca poate o sa ma intrebi de ce vreau asta,dar nici eu nu stiu.fac asta pentru ca pur si simplu asta sunt.
eu:Te iubesc...
el:nu mai pot,frate.inceteaza sa-mi mai spui ca ma iubesti pentru ca oricum nu vreau sa mai trec prin asta o data.m-am saturat pana peste cap de cani sparte,tigari fumate in prostie,vorbe fara sens,zile in care amandoi stam fata in fata si ne uitam unul la altul ore in sir,cafea varsata pe jos,trandafiri uscati.
eu:macar da-mi o explicaie pentru care faci asta.si nu-mi spune ca peste ani o sa uiti de mine pentru ca stiu sigur ca inca ma iubesti.stiu ca in ultimul timp amandoi am avut dispozitii de cacat si efectiv plangeam din prostie,noi ne facem viata.uite,hai sa-ti amintesc ca ma iubeai,cum ma iubeai
si incepe...
"
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm înacelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători înacelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vomînnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători...Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm...e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu aiapucat..."iti mai aduci aminte cand imi citeai versurile lui Tudor Chirila pana adormeam in bratele tale si apoi imi asezai capul usor pe perna?Stateam ore in sir si pierdeam vremea povestind tampenii din copilarie,visam ca o sa ajungem intr-un loc in care vom fi numia noi si marea si o sa privim apusul,"cand fugeam pe plaja pana ne impiedicam si cadeam in nisip.Culegeam scoici si faceam castele de nisip.Imi tineai capul in palme,iar eu ma vedeam in ochii tai verzi si iti conturam fizionomia fetei cu degetul.Parul tau dansa in adierea vantului.Paseam amandoi de mana prin valurile reci si ne sarutam sub apa."Oh,cat mai vreau acele clipe.
el:nu,inceteaza.o sa-ti mai las inca un trandafir pentru colectia ta de flori,o sa te mai iubesc pana ce se usuca,iar dupa o sa-ti dai seama ca "am fost un prost".
Cu prima ocazie cand o sa vezi marea,nisipul,sa te gandesti la mine.
eu:dar n-o sa mai ma ce sa strang in brate,o sa strang numai umbre goale.
el:nu te mai iubesc.nu mai exista iubire pe lumea asta,intelegi?toti suntem niste fraieri,noi nu stim sa iubim.Ne pare rau de un lucru sau o persoana abia dupa ce il pierdem.Nu meritam asta.Mi-e frica de iubire.Iubirea e ca un drog...
si astea fiind spuse

"si asa spunea,chiar daca stiu ca are dreptate.a plecat fara sa-mi dea nici un fel de explicatie."
Nu o sa mai iubesc niciodata.

Idioti...

Azi ne-am jucat cu focul.Azi,am intrat in pielea unor prosti,in pielea unor oameni care pentru cateva ore n-au stiut nimic.Au vrut doar sa se distreze si sa se ia unii dupa altii.Azi,regret tot ce-am facut.Azi as fi vrut sa nu fie"azi".Azi vreau sa mor.M-am saturat sa fac lucruri oribile si sa ma distrez pe seama oamenilor.Vreau sa fiu buna.Vreau ca fiecare clipa pe care o traiesc sa se transforme in lacrimi,iar dupa sa ma simt mai bine.Vreau sa plang si sa-mi treaca.

Vreau sa fiu om si sa ma comport ca ataree.

Am plecat in Vama..iar!

Terminaa!"Femeie,tu n-auzi sa ma lasi in pace?"sau"Lasa-ma".Si totusi simteam cand ma trage de fermoarul de la rucsac inapoi si cand ma observa cand incercam sa ma "strecor" pe usa din fata incetisor.Si evident ca trebuia sa-i inghit ei o morala de jumatate de ora si cum ca:"Ce sa cauti tu in Vama la varsta asta?"..ei cacat!Uite ca acum,in ciuda dorintelor ei apasatoare si insistente,uneori enervante de a nu pleca,voi pleca.Acum,luni la 12:33 scriu aceasta postare,dar poate peste 2 oare voi fi in tren.Si da!Chiar vreau sa plec.Nu e ca vreau sa schimb imprejurimile,dar chiar am nevoie sa ajung acolo,vreau,simt.Vreau macar pentru o saptamana sa ies din rutina asta apasatoare,orele acre trec incet si degeaba si lucrurile marunte pe care le fac in viata.Micuta mea camera cu hainele aruncate pe jos si cana de cafea pe birou era"locul meu unde aveam liniste".Acum nici peretii nu ma mai asculta.De asta o sa scriu o postare lunga si o sa plec in Vama Veche.In loc sa privesc cum razele de soare-mi intra prin perdeaua portocalie,pe sub gene si direct in ochi ca sa ma trezeasca,acolo ma voi trezi ca sa privesc rasaritul.O sa stau cu o chitara in mana in mijlocul lui si o sa-l privesc.O sa las valurile apei sarate sa-mi treaca de genunchi si o sa adun mult nisip,dupa care ma voi arunca peste el,si o sa-mi intre in ochi,in gura si o sa-l scuip si o sa realizez cat de fericita sunt si o sa stric cu piciorul castelele de nisip a unui copil,dar o sa-l ajut sa-l reconstruiasca.O sa adorm pe plaja.O sa fie liniste.O sa stau trantita pe nisip si o sa simt cum o sa se intunece.O sa-mi pun castile in urechi si o sa-mi inchit telefonul.O sa visez mult la cate si mai cate,poate chiar lucruri nemaivazute si o sa mananc gogosi pe plaja,da!Si o sa strig in gura mare la tanti:"Bestiale gogosile,bestiale!".O sa dorm pe nisip,o sa ma ud pe par si o sa las vantul caldut sa mi-l usuce. O sa ma scufund in apa si o sa adun scoici din ea.O sa ma tai la picior in sticle de bere sparte si lasate pe plaja.O sa urlu,o sa-ti aud bataile inimii,o sa-ti bag nisip in tenisi,o sa plang peste tine si o sa dorm peste mana ta.O sa stam amandoi.Vom fi amndoi.Si cand voi ajunge casa,o sa-mi cer iertare de la ea si de la voi pentru aceste minciuni nevinovate.

De ce?

De ce sunt eu?

De ce nu sunt eu?

De ce nu te iubesc?

De ce ploua?

De ce sunt trista?

De ce nu ma iubesti?

De ce scriu "aberatii"?

De ce nu-ti mai vad chipul?

De ce tind sa imbratisez o umbra?

De ce nu vreau nimic?

De ce vreau sa ma lasati sa dorm?

De ce vad prin fumul tigarii tale?

De ce nu pot si eu?

De ce imi este frig?

De ce am aceeasi camasa in carouri?

De ce beau cafea?

De ce m-am nascut?

De ce nu o sa mor prea curand?

De ce te lovesti?

De ce intreb"de ce"?

Pentru ca vreau sa te vad azi la 9:30.

Nu am chef azi.

Nu am chef azi.N-am chef de nimic.Nu mai pot,pentru ca vad doar umbre.Sunt chestii in galben si negru atat de aproape de mine.M-am plictisit de aceasta monotonie si vreau altceva.M-am saturat sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa-mi vad pijamaua in carouri.M-am saturat sa vad ca toti aratati lafel si purtati camasi lafel.M-am sarurat sa ma lovesc cu in fiecare dimineata cu capul de usa.M-am saturat sa cad din pat si m-am saturat sa mai cer 1 minut sa-mi adun gandurile.
Vreau altceva.Vreau ca azi sa nu mai ploua,nici maine.Da,vreau sa nu mai ploua.Vreau sa ma trezesc cel putin 3 dimineti la rand cu zambetul pe buze,vreau sa cred,vreau sa tiu cum e "cand iubesti pe cineva",vreau sa adorm noaptea cu o carte in brate,vreau sa ma opresc in mijlocul strazii si sa urlu de fericire.Vreau sa fac o gramada de lucruri,insa nu azi,pentru ca nu am chef azi.

Tristeti de lamaie.

Sunt aici.Sunt cu aceeasi cana plina de cafea si cu acelasi suflet "acru".Imi mazgalesc cu acelasi pix blugii rupti.Totul este ca ieri,alaltaieri,dar tu nu esti nici macar ca azi ,cand ochii iti sclipeau atat de frumos in soare si cand parul iti trecea de urechi.Ti-au ramas doar genele cu care m-ai atins.Sauuu,am visat?Nu.Azi sunt trista pentru ca ieri am fost prea fericita.Ieri te-am atins,ieri ti-am tinut capul in palme si ti-am zgariat tenisii cu capacele de la bere.Ieri ti-am conturat cu creta trupul intins pe asfalt si ti-am alergat pe buze.Azi dau de tine doar in desenele in creion,bataile sacadate ale inimii mele si numele tau scris in abundenta pe peretii mei.Nu ti-a mai ramas nici sufletul,nici tu nu te mai regasesti.Poate doar trupul iti este acelasi cu aeiasi blugi taiati si genunchi si cu acelasi hanorac "gri".
Acum sunt trista.Acum imi rup urechile aceleasi boxe,acelasi tacait de ceas si aceeasi cana plina de cafea.Acum ma uit in gol si nici macar nu te vad.Acum sunt "acra" si pana si ochii imi sunt "gri" ca hanoracul tau,iti amintesti?
Astazi scriu postari "acre".
Astazi sunt trista.
de..Astazi incep tristetile de lamaie.

The rest is silence.

Poate ca amintirile sunt cele mai frumoase lucruri care i se pot intampla unui om in viata.Este ocazia prin care pot fi "fericit" atunci cand esti "trist".Cand te vad imi vin in minte serile petrecute la Vali in curte,jocul cu papusile in podul bunicii tale,"Joanna",biblioteca.

Iti mai aduci aminte,la Slanic cand stateam la cabana si dansam cu Ionut de la Braila?

Iti mai aduci aminte cand ne urcam in pod si ne jucam de-a "Barul?"Imi aduc aminte de "turele de leagan cu viteza"din gradina ta si multimea de haine de papusi.Iar pozele,pozele ma duc in trecut.Am o gramada de amintiri geniale cu tine,si-mi doresc sa ma aflu in trecut sau cel putin prezentul sa semene cu trecutul.

Te iubesc!

P.S:Iti dedic aceasta postare.

pe mai tarziu...

Urat!

Dragostea priveşte un om plângând în petale, disperat să-şi arate lacrimile oricui. Mâini goale ce aşteaptă ploaia…

Visare

ăăă,da!Pentru o clipa am inchis ochii si parca i-as fi tinut inchisi o vesnicie.N-am mai iesit din "asta".Nu stiu..nu,nu am visat!Sau..mi-am imaginat?Nu,a fost ceva,ceva sec.Tin minte ca totul era verde inchis,o camera goala din care am iesit singura intr-un loc imens lafel de verde.Siii,eram cu tine.Da,eram!Era foarte intunecat,iar tu mi-ai spus sa nu ma sperii,dupa care am pasit mai departe.Si mergeam asa,in gol,nicaieri.Si tin minte ca treceam pe langa niste oameni care,care nu vorbeau.Defapt nici nu stiu daca erau oameni,adica erau un fel de omuleti,ca oamenii numai ca nu vorbeau.Noi eram singurii care ne tineam de mana,restul mergeau cu privirea tinta inainte si parca erau suparati unii pe altii,dar totusi nu se certase-ra.Deodata vine un vant foarte puternic si rece ,iar pe la tampla imi trec cu o viteza nemaivazuta multe litere,care se aseaza in fata mea si incep sa tipe.Ele m-au intrebat daca"promit" si am raspuns "da",dar nu stiam la ce se refera si deodata s-a facut totul alb si natura era altfel,intrase-m intr-un loc unde toti se tineau de mana si se dadeau cu rolele.Toata lumea radea si nu exista "rau" sau"nepasare".
Stau si acum si ma-ntreb cum ar fi lumea asta cu omuleti fericiti care se tin de mana si au o inimioara mica deasupra capului?
Prea lafel.

Iubire.Ce-i aia?

Iubirea?Iubirea este ceva ce nu se atinge niciodata.Iubirea nu exista,sau daca exista nu multi au stiut ce-i aia.De cate ori am intrebat despre ea mi s-au spus preri diferite.Iubirea nu etse un lucru comun,ea nu inseamna ceva.Voi,voi il folositi prea des!V-ati limitat la acest termen"iubire",dar defapt va limitati la nimic.Nu mai folositi acelasi termen comun pentru toti.Daca chiar ar exista iubire,fiecare ar simti-o si ar numi-o diferit.Ce vreti sa spuneti prin"Iubesc"?E doar un simplu sentiment de grija si apreciere.Iubirea este o prostie.Este un cuvant mare pe care multi il folositi.Iubirea este daca te scoli dimineata si-ti pui o cana de cafea.Vreau sa stiu si eu ce-i aia iubire?Vreau sa stiu si eu cum e sa iubesti,cum e cand iubesti?

Iubirea nu o poti simti de unul singur.Nu mai indemnati oamenii sa iubeasca!E o prostie.Oamenii uita de unele lucruri pentru ca"iubesc",dar defapt iubirea nu inseamna nimic.Suntem supusi sa iubim.Nimeni nu poate iubi!Cu astea credeam ca voi sti ce-i iubirea,dar "Ce-i iubirea?"

Monotonie.

Monoton,dar si trist.Nu am dormit decat vre-o 2 ore in noaptea asta,si totusi ma simt atat de odihnita!Poate ca dorul de tine,literele amestecate ale ziarelor de pe pereti si vremea de afara ma fac sa ma simt asa.Orice atingere fragila ma sperie,si orice vorba spusa pe un ton cald,ma face sa-mi fie frig.Ma simt pe jos,simt ca apartin podelei si incerc sa ma ridic.In zadar!Ar trebui sa am o stare de cacat,sa ma simt "uitata" si sa ma gandesc la ce ar fi fost,dar nu,nu!Orice ai face nu poti sa-mi intri din nou in minte si sa faci ce vrei din mine.Nu mai poti sa-mi readuci amintirile cu tine si zilele cand "mahmuream".Poate ca mi-as fi dorit sa-ti crestez podul palmei cu capacele de la bere,dar acum sunt prea monotona pentru asta.As fi vrut sa hoinarim impreuna pe drumuri neumblate,dar tu nu esti aici.Simt cum cad,simt cum fumul tigarii tale inca mai persista in camera mea.O sa incetez sa ma mai gandesc ca "esti",pentru ca nu esti.O sa privesc in continoare in gol,o sa adorm,dupa care o sa ma trezesc.Ar fi fost foarte simpla pentru mine schimbarea daca stiam"de ce".Pur si simplu ma simt fara explicatie.Nu mai am ce strange in brate,decat o umbra goala.
Esti pierdut!