Heroine.

E noapte.Mai sunt 5 minute si se face ora4.Tu ai deschis fereastra,ai scos capul pe geam si ti-ai aprins o tigara.Eu stau pe pat cu cartea in mana,privind cutele de pe tricoul tau negru.
el:nu,pur si simplu nu mai are rost.adica,spune si tu..de cateva ore n-am schimbat o vorba.da,stiu..sunt un prost si stiu ca poate o sa ma intrebi de ce vreau asta,dar nici eu nu stiu.fac asta pentru ca pur si simplu asta sunt.
eu:Te iubesc...
el:nu mai pot,frate.inceteaza sa-mi mai spui ca ma iubesti pentru ca oricum nu vreau sa mai trec prin asta o data.m-am saturat pana peste cap de cani sparte,tigari fumate in prostie,vorbe fara sens,zile in care amandoi stam fata in fata si ne uitam unul la altul ore in sir,cafea varsata pe jos,trandafiri uscati.
eu:macar da-mi o explicaie pentru care faci asta.si nu-mi spune ca peste ani o sa uiti de mine pentru ca stiu sigur ca inca ma iubesti.stiu ca in ultimul timp amandoi am avut dispozitii de cacat si efectiv plangeam din prostie,noi ne facem viata.uite,hai sa-ti amintesc ca ma iubeai,cum ma iubeai
si incepe...
"
Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm înacelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători înacelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vomînnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători...Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm...e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu aiapucat..."iti mai aduci aminte cand imi citeai versurile lui Tudor Chirila pana adormeam in bratele tale si apoi imi asezai capul usor pe perna?Stateam ore in sir si pierdeam vremea povestind tampenii din copilarie,visam ca o sa ajungem intr-un loc in care vom fi numia noi si marea si o sa privim apusul,"cand fugeam pe plaja pana ne impiedicam si cadeam in nisip.Culegeam scoici si faceam castele de nisip.Imi tineai capul in palme,iar eu ma vedeam in ochii tai verzi si iti conturam fizionomia fetei cu degetul.Parul tau dansa in adierea vantului.Paseam amandoi de mana prin valurile reci si ne sarutam sub apa."Oh,cat mai vreau acele clipe.
el:nu,inceteaza.o sa-ti mai las inca un trandafir pentru colectia ta de flori,o sa te mai iubesc pana ce se usuca,iar dupa o sa-ti dai seama ca "am fost un prost".
Cu prima ocazie cand o sa vezi marea,nisipul,sa te gandesti la mine.
eu:dar n-o sa mai ma ce sa strang in brate,o sa strang numai umbre goale.
el:nu te mai iubesc.nu mai exista iubire pe lumea asta,intelegi?toti suntem niste fraieri,noi nu stim sa iubim.Ne pare rau de un lucru sau o persoana abia dupa ce il pierdem.Nu meritam asta.Mi-e frica de iubire.Iubirea e ca un drog...
si astea fiind spuse

"si asa spunea,chiar daca stiu ca are dreptate.a plecat fara sa-mi dea nici un fel de explicatie."
Nu o sa mai iubesc niciodata.