Sunt aici.Sunt cu aceeasi cana plina de cafea si cu acelasi suflet "acru".Imi mazgalesc cu acelasi pix blugii rupti.Totul este ca ieri,alaltaieri,dar tu nu esti nici macar ca azi ,cand ochii iti sclipeau atat de frumos in soare si cand parul iti trecea de urechi.Ti-au ramas doar genele cu care m-ai atins.Sauuu,am visat?Nu.Azi sunt trista pentru ca ieri am fost prea fericita.Ieri te-am atins,ieri ti-am tinut capul in palme si ti-am zgariat tenisii cu capacele de la bere.Ieri ti-am conturat cu creta trupul intins pe asfalt si ti-am alergat pe buze.Azi dau de tine doar in desenele in creion,bataile sacadate ale inimii mele si numele tau scris in abundenta pe peretii mei.Nu ti-a mai ramas nici sufletul,nici tu nu te mai regasesti.Poate doar trupul iti este acelasi cu aeiasi blugi taiati si genunchi si cu acelasi hanorac "gri".Acum sunt trista.Acum imi rup urechile aceleasi boxe,acelasi tacait de ceas si aceeasi cana plina de cafea.Acum ma uit in gol si nici macar nu te vad.Acum sunt "acra" si pana si ochii imi sunt "gri" ca hanoracul tau,iti amintesti?
Astazi scriu postari "acre".
Astazi sunt trista.
de..Astazi incep tristetile de lamaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu