Iubesc poeţii,fiindcă nu ajung şi nu vor să ajungă la nimic.Poezia lor nu duce nicăieri.Atâta inutilitate în armonie!Este un mare blestem a-i înţelege.Înveţi prin ei că nu mai ai ce pierde.Iarta-ma poete.Iarta-ma ca m-am indragostit nebuneste de poeziile tale.Cand te-am cunoscut radeam de barba ta mare,alba si de ochelarii tai mari,patratosi .Pe atunci te numeam"Batranul fotograf".Stiam doar ca pozele cu mine de cand eram mica,au fost facute de tine.
Te vedeam trecand cu un rucsac de "orange"in spate si cu tigara care te-a omorat in mana.Salutai smechereste cu"ok" si dadeai din cap in semn de "asta e".
Stiai c-ai sa mori,nu?Dar un lucru stiai sigur.Poetul din tine n-o sa moara niciodata.Mi-as fi dorit sa te apreciez mai mult,dar acum nu-ti pot citi decat poeziile si mai aud povesti nemuritoare cum ca l-ai cunoscut pe Nichita Stanescu.Stiam ca ai multi cactusi acasa,un aparat foto vechi,mare care dormiteaza acum pe peretele meu si niste blugi rupti.
Te admir pentru ce-ai fost si pentru ce sunt poeziile tale acum,in prezent.Poezii despre cum voi,barbatii iubiti femiile.Tu nu-ti doreai decat sa nu ti se strice chitara,masina de scris si sa mai ai bani de tigari.Ei,eu insa m-am indragostit de poeziile tale prafuite si sarace.
Ai fost doar "omul ciudat pe care nu te-a apreciat nimeni".Ai murit in nestiinta ,dar de acum vei fi stiut.
Tu esti ceea ce vrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu