Dimineata.O dimineata in care ploua fin,greoi si aristic.O dimineata obisnuita dealtfel in ultimile zile.O dimineata in care am ramas fara cereale,o dimineata in care mi-au ascuns cafeaua cu lapte si o dimineata in care alerg spre telefon sa vad apelul tau din noapte care nu exista.
Oh,cat imi vreau cafeaua cu lapte!
Stii?Vreau sa-mi torn o cana de cafea si sa-mi adun tristetea in ea.Vreau sa o vars pe mine.
M-am saturat de aceleasi dimineti de cacat,de aceleasi balti privite de pe balcon si de aceleasi ganduri si sperante prostesti.
Vreau sa nu mai imi doresc sa vand limonada,sa ma rujez legata la ochi si si fac balonase de sapun.
Imi doresc sa ma tii in brate,sa alergam in jurul unui copac dupa ploaie si sa bem cafeaua cu lapte impreuna.Nu-mi doresc acum sa fim amandoi pe un "Titanic" si tu sa ma tii,iar dupa sa inghetam amandoi in apa tremurand.Nu ti-am cerut asta.Vreau doar sa ma joc in parul tau,sa te privesc 2 ore fara sa clipesc si sa ne facem inele din iarba.
Nu mai vreau sa-l visez pe tipul cu ochelari si par prins in coada.Vreau sa te vad pe tine cum stai pe fotoliul din sufragerie,picior peste picior cu un trabuc in mana si cu o mustata desenata cu creionul dermatograf recitand din Shakespeare.Vreau sa facem ceva diferit.
M-am saturat de chitaristii de pe strada si de cersetorii poeti din gara.
Te rog,cand ai timp sa ne plimbam intr-un parc cu flori.Ma gasesti acasa.Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu